În toată lumea companiile ce activează în sfera Tehnologiilor Informaţionale atrag o mare atenţie problemei protejării informaţiilor, inventând, zi de zi, metode cu o durabilitate mai mare. La orizontul Securităţii Informaţiilor a apărut Criptografia cuantică, care generează noi posibilităţi în domeniul respectiv. Dacă e nevoie să apelăm la retorica întrebare ce a fost la început, computerul sau infracţiunea informaţională (de exemplu: accesul neautorizat al informaţiilor sau furtul de informaţii de o confidenţialitate strategică), constatăm că, conform datelor istorice şi arheologice, cel mai vechi document cifrat, adică invenţia unei metode de criptare a documentelor secrete pentru prevenirea furturilor de informaţii, a fost găsit în Irak şi datează din sec XVI a.Cr. (acum 3600 de ani). Este vorba despre o tăbliţă de argilă, pe care, un olar a gravat reţeta sa secretă, prin suprimarea consoanelor şi modificarea ortografiei cuvintelor, actualmente, acestei tabliţe i-am spune un “certificat digital al cheii publice”. De asemenea, şi grecii antici, locuitorii Spartei, încă din secolul V a. Cr. (acum 2500 de ani) au inventat metode de prevenire a furtului de informaţii (sau de prevenirea a accesului neautorizat la informaţii suprasecrete), ce ţineau de securitatea şi viaţa unor întregi oraşe-state. Această ştiinţă a evoluat peste trei milenii, transformându-se, în prezent, acum într-o importantă ştiinţă de securitate a informaţiilor – criptografia. Criptografia, timp de milenii, s-a aflat într-o dezvoltare dinamică, deoarece, de o parte a baricadei se aflau criptologii, specialiştii care se străduiau să inventeze metode de securitate a datelor şi tehnologii avansate ce nu ar permite nimănui să citească scrierile confidenţiale, iar de cealaltă parte criptoanaliştii, specialiştii care se străduiau să spargă aceste cifruri secrete şi să citească mesajele confidenţiale. La sfârşitul mileniului doi, a apărut o nouă ramură a criptografiei – criptografia cuantică. Criptarea cuantică este o abordare bazată pe fizica cuantică pentru a realiza comunicaţii securizate. Spre deosebire metodele de criptografie tradiţionale, care folosesc diverse metode matematice pentru a împiedica interceptarea şi decodificarea mesajului, criptarea cuantică se bazează pe legile fizicii în ceea ce priveşte transmiterea informaţiei. Interceptarea poate fi văzută ca o măsurare a unui obiect fizic – în acest caz, purtătorul de informaţie. Folosind fenomene cuantice, cum ar fi suprapunerea cuantică sau legătura cuantică, se poate proiecta şi implementa un sistem de comunicaţie care să evite întotdeauna interceptarea. Aceasta este din cauză că măsurătorile asupra unui purtător de natură cuantică îl modifică şi, în acest fel, rămân “urme” ale interceptării. Istoria criptografiei cuantice Criptarea cuantică a fost propusă pentru prima oară de Stephen Wiesenr, pe atunci la Universitatea “Columbia” din New York, când, la începutul anilor ’70, a introdus un concept de codare cu conjugată cuantică. Lucrarea sa, intitulată “Conjugate Coding”, a fost respinsă de Comisia de Teoria Informaţiei a IEEE, dar a fost, în cele din urmă, publicată în 1983 în SIGACT News. El arată cum se poate reţine sau transmite două mesaje codate în două “observabile conjugate”, cum ar fi polarizarea liniară sau circulară a luminii, astfel, încât oricare dintre ele, dar nu amândouă, pot fi recepţionate şi decodificate. El şi-a ilustrat ideea cu un proiect de bancnote care nu pot fi falsificate. Un deceniu mai târziu, pe baza acestei lucrări, Charles H. Bennett, de la Centrul de Cercetare “Thomas J. Watson” al IBM, şi Gilles Brassard, de la Universitatea din Montréal, au propus o metodă de comunicaţiesecurizată bazată pe observabilele conjugate ale lui Wiesener. În 1990, în mod independent şi fără să fie la curent cu lucrările precedente, Artur Ekert, pe atunci doctorand la Universitatea din Oxford, a folosit o abordare diferită bazată pe proprietatea de … Continuă lectura Criptografia cuantică – o nouă perspectivă de securitate a informaţiilor